Sarcina și bolile hematologice (de sânge) – aspecte importante

Scădere a hemoglobinei și pierdere în greutate

LinkedIn Sarcina și bolile hematologice de sânge — aspecte importante Sarcina este asociată cu o mare varietate de modificări fiziologice în aproape toate sistemele de organe ale corpului, incluzând și sistemul hematopoietic, direct sau indirect.

Aceste modificări variază de la creșterea volumului plasmatic și masa celulelor roșii din sânge, leucocitoza și modificările imunologice adaptive la starea relativ hipercoagulabilă a sarcinii și tind să înceapă cât mai devreme ca a șasea săptămână de gestație cu rezoluție începând cu săptămâna 6 postpartum. Anemia secundară deficitului de fier este cea mai frecventă complicație hematologică și este ușor de tratat cu formulări pe cale orală de fier; totuși trebuie să aveți grijă să nu pierdeți alte cauze ale anemiei, cum ar fi siclemia.

Alte anemii care apar în timpul sarcinii includ anemia de boli cronice, sferocitoza ereditară sau hemoglobinuria nocturnă paroxistică, anemia hemolitică indusă de medicamente și anemie aplastică.

Trombocitopenia este, de asemenea, un motiv comun pentru consultarea medicului hematolog și diferențierea trombocitopeniei gestaționale de purpura trombocitopenică imună, preeclampsie, sindrom HELLP sau purpură trombotică trombocitopenică este esențială, deoarece tratamentul diferă mult. În cele din urmă, tromboembolismul pulmonar în timpul sarcinii este încă în mare măsură responsabil pentru mortalitatea în timpul sarcinii. Anemiile și sarcina Anemia se defineşte prin scăderea concentraţiei hemoglobinei sub valorile normale acceptate pentru un individ de o anumită vârstă sau sex.

pierzi în greutate cu zumba

Consecinţele anemiei materne asupra sarcinii privesc prognosticul fetal — naştere prematură, întârziere de creştere intrauterină, asocierea ambelor entităţi, moartea perinatală.

Simptomele determinate de anemie depind de următorii factori: valoarea hemoglobinei, modul de instalare a anemiei brusc sau treptatvârsta pacientului, starea sistemului cardiovascular.

  • Anemia feripriva - simptome, tratament si prevenire | Bioclinica
  • Semne de alarma: pierdere in greutate (scadere in greutate) involuntara | formatiaoccident.ro
  • Despre hemoglobina De fiecare data cand mergi la un centru de transfuzii pentru a dona sange, specialistii de acolo iti testeaza mai intai nivelul hemoglobinei Hb.
  • Scădere în greutate zz Ward
  • Hemoglobina: Ce este? Tipuri si Forme & Cauze

Pierderile rapide severe de sânge determină anemie acută, pe când pierderile mici de sânge pe o perioadă mai lungă duc la anemie feriprivă.

Anemiile pot fi clasificate după etiologia și caracteristicile morfologice: 1 Anemiile prin pierderi de sânge posthemoragice ; 2 Anemiile prin scăderea producţiei de globule roşii: microcitare: deficitul de fier anemia feriprivăanemiile sideroblastice; macrocitare: deficienţa de vitamină B12, deficienţa de acid folic, anemiile din boli de ficat, hipotiroidism, anemia aplastică, alcoolism cronic; normocitare: afectarea măduvei hematogene boli infiltrative, fibroză, aplaziesecundară unor boli cronice insuficienţă renală cronică, infecţii, mixedem ; 3 Anemiile hemolitice: sferocitoza ereditară, siclemia, talasemiile, hemoglobinuria paroxistică nocturnă, etc.

În continuare, voi prezenta câteva caracteristici referitoare la diagnosticul și tratamentul celor mai frecvente anemii ce pot fi întâlnite în sarcină: a Anemia feriprivă Anemia feriprivă este o anemie microcitară volumul eritrocitar mediu — VEM scăzut și hipocromă concentrație eritrocitară medie în hemoglobină — CHEM scazută care apare datorită unei unei deficiențe de fier printr-o balanță negativă a acestuia.

Tabloul clinic al anemiei prezintă semne și simptome comune tuturor tipurilor de anemii şi cât și semne particulare deficitului de fier: simptomele comune tuturor tipurilor de anemie: paloare sclero-tegumentară, fatigabilitate, palpitaţii, tahicardie, dispnee, vertij; semne ale deficitului de fier: tulburări de creştere, tulburări trofice ale tegumentelor şi mucoaselor tegumente uscate, fanere friabile, glositătulburări digestive apetit capricios, rar disfagiediaree recurentă, uneori microhemoragicătulburări cardiovasculare palpitaţii, tahicardie, sufluri cardiace, rar semne de insuficienţă cardiacătulburări neuropsihice astenie, agitaţie, tulburări de atenţie, scăderea randamentului şcolar.

Stabilirea diagnosticului necesită confirmarea anemiei prin analize de laborator hemoglobină scăzută şi evidenţierea depozitelor scăzute de fier. Intoleranţa digestivă la fier este frecventă. Preparatele cu administrare orală pot determina: greaţă, vărsături, dispepsie, gust metalic, constipaţie, diaree, scaune închise la culoare.

Pe langa cauzele mentionate anterior, anemia poate sa mai apara si din pricina altor factori, interni sau externi, cum ar fi: sangerarile pot duce la aparitia anemiei, indiferent daca sunt cauzate de menstruatie, leziuni sau ulcer; orice tip de boala cronica poate determina aparitia anemiilor; afectiunile renale pot, de asemenea, sa provoace anemie, din cauza functionarii precare a rinichilor, care au un rol important de sustinere a maduvei in crearea globulelor rosii; retentia de lichide asociata cu dezvoltarea sarcinii este un factor care poate duce la aparitia anemiei, din cauza ca acestea pot dilua cantitatea de hematii din sange; pentru ca vitaminele si mineralele au un rol decisiv pentru sintetizarea globulelor rosii, alimentatia deficitara poate constitui o cauza a anemiei. Absorbtia vitaminelor si mineralelor poate fi influentata si de alcoolism; asadar, si acesta poate fi o cauza a anemiei; printre cauzele mai putin cunoscute ale anemiei se numara si afectiunile hepatice, maladiile ereditare, infectiile, cancerul sau artrita; anemia poate fi provocata si de toxine sau de deficitul enzimatic. Simptomele anemiei Anemia se manifesta destul de vizibil si, in cazuri mai grave, poate ajunge chiar sa aiba simptome agresive. Printre primele semne ale acestei afectiuni se numara: starile de ameteala, episoadele de pierdere a vederii, frisoanele, paloarea pielii, starile de oboseala si tulburarile de concentrare sau constipatia. Scaderea in greutate este un alt semn al anemiei care nu trebuie ignorat.

Pentru a minimaliza aceste efecte secundare se pot adopta o serie de măsuri: doza zilnică va fi fracţionată în mai multe administrări, se va administra doza minimă eficientă, administrarea suplimentelor de fier în timpul meselor. Absorbţia fierului este crescută atunci când administrarea se face pe stomacul gol, cu sucuri acide slăbire 2 lume cu vitamina C jumătate de pahar de suc de portocale.

Fosfaţii, fitaţii, tanaţii, oxalaţii şi carbonaţii din alimente leagă fierul şi împiedică absorbţia acestuia. Ingestia simultană a fierului cu alimente precum cerealele, fibrele dietetice, ceaiul, cafeaua, ouăle sau laptele este nerecomandată. Absorbţia fierului este scăzută de administrarea concomitentă cu o serie de medicamente antiacide, blocanţi ai receptorilor H2, inhibitori ai pompei de protoni, antibiotice şi de suplimentele alimentare care conţin calciu, de aceea se recomandă o spaţiere între administrări de cel puţin 2 ore.

Ce este anemia, cum poate fi depistata si cum se trateaza

În cazul utilizării de antiacide, administrarea fierului se va face cu două ore înainte sau la patru ore după administrarea acestuia.

Sub tratament marţial cu fier, numărul de reticulocite creşte după 3 — 4 zile de la iniţierea tratamentului şi atinge maximul după 10 zile. Dacă dozele de fier sunt corespunzătoare şi dacă a fost corectat substratul carenţei de fier, normalizarea hemoglobinei se produce aproximativ în 2 luni.

Tratamentul cu fier trebuie continuat încă cel puţin 6 luni după corectarea anemiei, cu scopul refacerii rezervelor de fier ale organismului. Cauza anemiei feriprive trebuie întotdeauna identificată şi tratată specific.

Anemia feriprivă se corectează rapid la administrarea de preparate cu fier, dar prognosticul este direct dependent de gravitatea afecţiunii subiacente care a provocat anemia. Eritrocitele mărite se numesc macrocite sau megacariocite şi sunt rezultatul unei eritropoieze ineficiente. Toate anemiile megaloblastice sunt anemii macrocitare, dar nu toate anemiile macrocitare sunt megaloblastice. Cauze ale deficienţelor de acid folic şi vitamina B12 sunt: aport insuficient, deficit de absorbţie congenital sau dobȃndit al vitaminei B12 — insuficienţa de factor intrinsec sau a absorbţiei în intestinul subţire; al acidului folic — deficit de folate-acid-binding protein, boală celiacă, rezecţie gastrică sau intestinală, boala Whipple ; tulburări de transport; tulburări ale metabolismului acidului folic sau al vitaminei B12 afecţiuni hepaticemalnutriţie ; necesar crescut.

Majoritatea alimentelor, în special legumele cu frunze, sunt bogate în folaţi. Gătirea excesivă şi procesarea complexă reduc însă conţinutul de folaţi, astfel încât dieta vest europeană uzuală are un aport de până la 50 — µg pe zi. Această cantitate nu corespunde nici măcar dozei zilnice recomandate pentru un adult şi poate fi insuficientă în sarcină sau la pacienţii cu turnover celular crescut anemii hemolitice.

obstacole comune de pierdere în greutate

Alcoolicii cronici, a căror sursă principală de calorii o constituie aportul de alcool, sunt supuşi unui risc înalt de a dezvolta o carenţă de folaţi.

Aportul alimentar de vitamina B12 vine în principal din carne şi preparate din carne. Vegetalele, în principiu, nu conţin această vitamină. De obicei, necesarul zilnic de 3 — 5 µg este cu uşurinţă furnizat de dieta vest europeană, doar vegetarienii stricţi sunt expuşi unui status de deficit alimentar real.

Pacienții cu anemie megaloblastică prezintă semne puţin specifice, comune şi altor tipuri de anemie: paloare, oboseală, anorexie, congestia mucoasei bucale. Pot prezenta manifestări digestive — vărsături, diaree cronică, icter.

Hemoglobina: Ce este? Tipuri si Forme & Cauze

Semnele şi simptomele neurologice sunt particularitatea deficienţei de vitamina B12 şi pot apărea în absenţa manifestărilor hematologice. Pacienţii cu deficit de acid folic sunt, de obicei, mai decât cei cu deficit de cobalamină deoarece majoritatea sunt alcoolici. În consecinţă, este mai probabil ca ei să fie caşectici. Manifestările gastrointestinale sunt asemănătoare, dar mai frecvente şi mai severe decât cele din deficitul de vitamină B Diareea este frecventă, iar cheilita şi glosita sunt, de asemenea, întâlnite.

Sarcina și bolile hematologice (de sânge) – aspecte importante

Totuşi, spre deosebire de deficitul de cobalamină, nu apar anomalii neurologice. Prezenţa unor semne clinice specifice anemiei megaloblastice impune iniţierea tratamentului, pentru a evita afectarea neurologică, în ciuda unor teste paraclinice discordante.

În cazul unei implicări neurologice, tratamentul este de µg intramuscular alternativ, o zi da, o zi nu, până când nu se mai evidenţiază ameliorări neurologice sau cu reevaluare după 3 săptămâni de terapie. Criza reticulocitară apare la 7 — 10 zile de tratament în condiţiile unor nivele normale de fier şi folat.

Un răspuns suboptimal poate indica un deficit de fier sau prezenţa unei alte cauze de anemie. De asemenea, refacerea cantităţii de hemoglobină în prezenţa vitaminei B12, necesită consum crescut de fier, spoliind depozitele de fier din organism. Se impune, astfel, administrarea suplimentară a unor preparate de fier. Terapia de substituţie pentru deficitul de acid folic pe cale orală este cea mai folosită.

Durata scădere a hemoglobinei și pierdere în greutate depinde de etiologie. Cei cu necesităţi permanent crescute anemia hemolitică sau cu malabsorbţie cronică sau dializaţii ar trebui să primească acid folic oral permanent.

Alimente bogate în vitamina B12 sunt: ficat, carne de vită şi puii pierderea in greutate porc, rinichi.

Anemia feriprivă - cauze, simptome, diagnostic și tratament

Alimentele în care se găseşte acidul folic sunt: ficatul, rinichii, legumele verzi spanac, broccolidrojdie, pepene galben, dovleac, avocado, fasole verde, mazăre.

Prognosticul anemiei megaloblastice este în general favorabil, fiind dependent de cauza anemiei şi de patologia asociată, în special cardiovasculară, deoarece pacienţii cu astfel de anemie sunt în general, vârstnici.

Dacă medicul suspectează o sângerare la nivelul tubul digestiv este cea care a provocat anemia, există anumite teste care pot determina cauza sângerarii. Acestea sunt: testul hemocult care precizează dacă există sânge în materiile fecale; colonoscopie care inspectează colonul și rectul și care ajută la detectarea polipilor sau a sursei sângerării; endoscopie digestivă superioară care inspectează tubul digestiv superior cavitate bucală,esofag, stomac,duoden până la unghiul duodeno-jejunal care ajută la identificarea ulcerului sau altei cauze a sângerarii. Diagnosticul diferențial al anemiei feriprive Talasemia: este o anemie cauzată de o anomalie a hemoglobinei. Din punct de vedere al parametrilor de laborator se evidențiază: fier seric crescut, feritina crescută, bilirubina indirectă crescută, reticulocite crescute, iar electroforeza hemoglobinei va pune diagnosticul de certitudine; Anemia din afecțiuni cronice — din punct de vedere al parametrilor de laborator se evidențiază feritina normală sau crescută, asociată cu un nivel scăzut al fierului seric; Anemia sideroblastică; Anemia din intoxicația cu plumb; Tratamentul anemiei feriprive Scop: refacerea depozitelor de fier şi normalizarea concentraţiei de hemoglobină.

Răspunsul la tratament este de îmbunătăţire vizibilă a stării generale cu revenirea apetitului şi a tonusului. Hemoleucograma se normalizează în 3 luni. Această hemoglobină se formează prin înlocuirea acidului glutamic cu valina în structura lanţurilor β ale globinei. Această inversare codează valina în loc de glutamina în poziţia 6 a lanţului β al globinei.

cata pierdere in greutate in 4 luni

Tabloul clinic este variabil în funcţie de genotipul pacientului. În mod clasic, pacientul cu siclemie este anemic, dar asimptomatic, exceptând episoadele dureroase ce se suprapun peste evoluţia cronică a bolii.

Pot apărea urmatoarele modificări clinice: întârzierea în creştere — aceasta este mai accentuată la nivel ponderal, statura pacientului nefiind afectată considerabil. Evoluția anemiei este exacerbată de crizele aplastice — acestea se caracterizează printr-o suprimare bruscă a eritropoiezei, însoţită de scăderea rapidă a numărului reticulocitelor, hemoglobinei şi precursorilor medulari ai eritrocitelor.

Episoadele dureroase sunt generate de fenomenele vaso-ocluzive ce se întalnesc în siclemie. Aceste fenomene se datorează faptului că hematiile siclizate ireversibil aderă la endoteliul vaselor mici producând obstrucţia acestora.

Crizele dureroase sunt precipitate de: consumul de alcool, menstruație, stress, deshidratare, temperaturi scăzute, infecţii. Durerea poate apărea la nivelul oricărui segment al corpului, dar mai frecvent la nivelul extremităţilor, abdomenului, regiunii lombare şi toracelui.

Severitatea durerii este variabilă. Uneori episoadele dureroase se însoţesc de manifestări obiective: edem local, durere la palpare, febră, polipnee, greţuri, vărsături sau chiar pusee hipertensive. Complicatiile siclemiei sunt multiple: infecţioase meningite, pneumoniisepticemiihepato-biliare litiază biliară, fibroză sau ciroză hepaticărenale hematurieinsuficiență renală cronicăoculare ocluzia arterei centrale a retinei, retinopatie proliferativă, hemoragii retinieneosoase infarctul osos cu necrozădermatologice ulceraţii la gambecardiace insuficienţă cardiacă, infarct miocardicneurologice infarcte cerebrale, hemoragii cerebrale, comă, convulsiipriapism.

În principiu, tratamentul anemiei falciforme este un tratament de susținere, bazându-se pe transfuzii, hidratare, oxigenoterapie și terapia durerii.

Transfuziile de sânge râmân atitudinea terapeutică cea mai eficace, scopul acestora fiind de a crește capacitatea de transport în oxigen a sângelui cu diminuarea tendinței la polimerizare a hemoglobinei S.

Există 3 modalități transfuzionale: scădere a hemoglobinei și pierdere în greutate simplă este necesară în cazurile de scădere dramatică a capacității de transport a oxigenului în absența mâncați încărcături și tot pierdeți în greutate risc de accidente vaso-ocluzive ; transfuzia cronică este opțiunea terapeutică cea mai fiziologică și presupune un program de ședințe transfuzionale eșalonate pe o durată de 6 luni ; schimbul transfuzional sau exanguino — transfuzia se realizează o diminuare a hemoglobinei S la schimb cu hemoglobina normală de la donator; aceasta are multiple indicații, dar pe primul loc râmâne tratamentul complicațiilor grave cu risc vital.

Tratamentul crizelor vaso-ocluzive are rolul de a suprima durerea, de a preveni continuarea ocluziilor cu leziuni organice, prevenirea integrității tisulare. Tratamentul include următoarele principii: hidratare adecvată pentru a corecta hipervâscozitatea și a compensa orice pierderi; corectarea acidozei prin administrarea de perfuzii cu bicarbonat de sodiu; tratarea oricărui episod infecțios cu antibioticoterapie corespunzătoare; oxigenoterapie; scădere a hemoglobinei și pierdere în greutate durerii cu analgezice puternice de tip morfinic, iar pentru potențarea rezultatelor se poate asocia Metilprednisolon în pulsuri sau un antiinflamator nesteroidian cu acțiune prelungită de tipul Keterolacului.

Anemia reprezintă o indicație pentru transfuzie, în momentul când aceasta devine simptomatică. În sarcină, pacientele bolnave asociază un risc morbid crescut, atât pentru ele cât și pentru făt mai ales în ultimul trimestru. Se recomandă asigurarea unei supravegheri stricte pe tot parcursul sarcinii cu controale mai frecvente. Programul transfuzional profilactic trebuie rezervat doar cazurilor cu risc crescut: sarcini gemelare, persoane cu avorturi repetate în antecedente. În restul cazurilor, se transfuzează doar în caz de complicații.

Transplantul medular are potențial curativ prin normalizarea sintezei de hemoglobină S la acești pacienți. Mortalitatea crescută a acestuia, ca și raritatea donatorilor compatibili limitează mult utilizarea sa. Sinteza lor este coordonată de câte o genă moştenită de la fiecare părinte.

La făt domină Hb F α2 γ2în ultimele trei luni intrauterine lanţul γ fiind înlocuit cu β. Talasemiile reprezintă un defect cantitativ de sinteză al unuia din lanţurile Hb. În funcţie de lanţul afectat, cele mai frecvente și grave sunt: α talasemiile şi β talasemiile. În marea lor majoritate, sunt boli genetice recisive, heterozigoţii fiind în general sănătoşi.

În β talasemia majoră, există un deficit major în sinteza lanţurilor β în timp ce sinteza lanţurilor α se face aproape normal. Astfel, se va acumula un exces de lanţuri α pentru care nu există lanţuri pierdere in greutate romano trinidad pentru a se combina.

Lanţul α prezintă o solubilitate redusă şi formează agregate intracelulare de dimensiuni mari care conduc la distrugerea intramedulară a precursorilor globulelor roșii, la leziuni ale membranei hematiilor circulante şi la sechestrare precoce a hematiilor în splină.

Anemia feriprivă: cauze, simptome, tratament – formatiaoccident.ro

Anemia severă constituie un factor ce stimulează secreţia de eritropoietină. Aceasta din urmă va produce o proliferare a celulelor stem eritrocitare şi a eritroblaştilor atât la nivelul măduvei hematopoietice cât şi la nivelul organelor hematopoietice extramedulare ficat, splină. Creşterea masei celulelor eritroide se însoţeşte de osteoporoză cu sau fără fracturi patologice. Manifestările clinice apar din luna 4 — 6 de viaţă când se înlocuieşte producţia de lanţuri γ ale Hb F cu lanţuri β. Anemia severă duce la întârzierea creşterii şi dezvoltării.

Copiii au o coloraţie tegumentară particulară ca urmare a combinaţiei de icter, paloare şi depozite de melanină. Hepatomegalia şi splenomegalia apar precoce şi sunt de dimensiuni mari. Un alt aspect cu consecinţe clinice este excesul de fier din organism, determinat de episoadele de hemoliză cu eliberarea fierului şi de transfuziile repetate.

Acesta determină hemosideroză secundară, cu afectare hepatică fibroză până la ciroză hepaticăcardiacă cardiomegalie, insuficienţă cardiacăendocrină hipogonadism, diabet zaharathipotiroidismpulmonară fibrozăcoloraţia particulară tegumentară prin exces de melanină. Pacienţii cu acest tip de boală sunt heterozigoţi cu manifestări mai severe decȃt ale pacienţilor cu tară talasemică, dar nu atȃt de severe ca ale pacienţilor cu β-talasemie majoră.

Mentinerea unei greutati corespunzatoare aduce beneficii evidente pentru sanatate si, in plus, va ajuta sa gestionati mai bine diabetul de tip 2. De fapt, scaderea in greutate poate sustine controlul glicemiei si poate reduce riscul complicatiilor diabetului zaharat, cum ar fi hipertensiunea arteriala si acumularea grasimilor in sange, afectiune cunoscuta sub denumirea de dislipidemie. Cum ne ajuta scaderea ponderala Expertii sustin ca scaderea in greutate nu este usoara, dar cand este realizata apar o serie de beneficii pentru sanatate, cum ar fi: 1. Imbunatatirea rezistentei la insulina In cazul diabetului tip 2, organismul nu raspunde adecvat la insulina produsa de pancreas, iar nivelul glucozei din sange creste. Aceasta se numeste rezistenta la insulina si este legata de excesul ponderal.

Diagnosticul se pune prin electroforeza hemoglobinei. Pacienţii nu necesită tratament, dar este indicat sfatul genetic. Femeile care suferă de forme mai severe ale talasemiei și necesită transfuzii de sânge au șanse mici să rămână însărcinate, prin comparație cu cele care suferă de scădere a hemoglobinei și pierdere în greutate mai ușoare ale bolii. Există posibilitatea, ca pe parcursul sarcinii simptomele talasemiei să se agraveze.

Sarcina și bolile hematologice (de sânge) – aspecte importante – formatiaoccident.ro

De exemplu, în timpul sarcinii, volumul sanguin crește considerabil, ceea ce va face ca și inima să facă mai mult efort pentru ca sângele să fie transportat peste tot. Uneori se poate întâmpla chiar să fie nevoie de o transfuzie de sânge pentru ca sarcina să nu fie afectată de acest fenomen. Stresul care apare pe parcursul sarcinii poate crește riscul apariției diabetului zaharat s-a observat să femeile ce suferă de talasemie sunt mai predispuse diabetului de tip I.

Cum am spus anterior, talasemia este o boală care se transmite prin intermediul unei gene recesive, așa că este posibil ca bebelușul să o moștenească sau nu. Dacă mama este diagnosticată cu β talasemie minoră este obligatoriu ca aceasta să facă analize periodic pentru a vedea nivelul fierului din sînge, iar la nevoie i se va prescrie suplimente pe bază de fier.

Întrucât talasemia va duce la anemie, va fi indicat, atât pentru mamă, cât și pentru făt ca aceasta să beneficieze de tratament cu acid folic, pentru a reduce riscul suplimentar de defecte de tub neural, precum spina bifida.

Dacă mama este diagnosticată cu β talasemie majoră, mama poate primi o transfuzie de sânge.